Oasele noastre, la fel ca și alte părți ale corpului, sunt formate din celule vii care se schimbă constant. Resorbția osoasă face parte dintr-un proces biologic complex care poate duce la contracția sau pierderea osului. În cavitatea bucală, osul maxilarului este cel mai frecvent afectat de acest fenomen, iar factori precum pierderea dinților pot contribui la deteriorarea osului.

Înțelegând ce este resorbția osoasă și modul în care se produce, vei înțelege tratamentul potrivit pentru acest proces care îți afectează calitatea zâmbetului. Așadar, explorăm acest subiect, iar la final vei găsi soluțiile de tratament potrivite pentru a te bucura de sănătatea orală de care ai nevoie.

Ce este resorbția osoasă dentară?

Resorbția osoasă, cunoscută și sub numele de atrofie osoasă, este denumirea medicală pentru afecțiunea dentară care provoacă pierderea integrală sau a unei părți dintr-un dinte. Resorbția osoasă dentară poate afecta multe părți ale unui dinte, precum pulpa interioară, dentina sau rădăcina. În general, afecțiunea începe adesea pe exteriorul dintelui și continuă spre interior.

Pe lângă pierderea osoasă dentară, este posibil să observi inflamarea gingiilor, precum și pete pe dinți. Însă, în general, simptomele resorbției nu sunt întotdeauna ușor de observat.

Care sunt cauzele pentru resorbția osoasă dentară?

Atunci când toți dinții sunt prezenți pe arcadă, sarcina masticatorie este distribuită uniform pe întreaga creastă alveolară. Astfel, presiunea este împărțită echilibrat către gingii, aparatul ligamentar și osul care susține rădăcinile dentare. Această presiune stimulează în mod natural nutriția celulelor osoase și procesele metabolice ce au loc în ele.

Atunci când un dinte este afectat și ulterior îndepărtat, țesutul osos încetează să mai fie stimulat, astfel apare o atrofie a țesutului osos al maxilarului. Principalele cauze ale resorbției osoase a maxilarului sunt următoarele:

Afecțiuni ale gingiilor. Resorbția osoasă este frecventă la pacienții cu gingivită sau boala parodontală, deoarece sunt afectate ligamentele care contribuie la menținerea dinților în poziția naturală. Odată ce se deteriorează osul alveolar, apar slăbirea dinților și dezvoltarea unor infecții locale.
Pierderea dinților. Rădăcinile dintelui sunt în contact cu osul alveolar, adică partea maxilarului care susține dinții, dar și cu țesutul conjunctiv care asigură „ancorarea” dinților într-un spațiu bine definit. Atunci când nu avem un dinte, organismul va absorbi în cele din urmă osul unde a fost rădăcina dintelui anterior.
Traumă sau leziune a maxilarului. Orice tip de traumă sau leziune a maxilarului are potențialul de a produce resorbția osoasă dentară. Aceasta poate apărea din cauza dinților deteriorați sau a slăbirii lor.
Utilizarea pe termen lung a protezei amovibile. Protezele dentare amovibile sunt utilizate pentru lipsa parțială sau totală a dentiției.
Formațiuni de genul chisturilor. Un chist care își mărește dimensiunile va distruge țesutul osos sănătos din jurul lui, slăbind rezistența maxilarelor. Cu cât mai mare va crește chistul, cu atât mai mult va crește și riscul de fracturi spontane ale osului.
Cauze ocluzale (cum ar fi scrâșnirea dinților). Forţele ocluzale excesive pot duce la modificări distrofice la nivelul ligamentului parodontal apical, osului alveolar şi al pulpei, conducând la inflamaţie periapicală și resorbţie radiculară externă.

Când se resoarbe osul maxilarului?

Dinții sunt fixați în creasta alveolară prin ligamente periodontale. Acestea reprezintă sursa de sânge a dinților și a osului în care se află. În momentul unei extracții, aceste ligamente sunt practic secționate, ceea ce înseamnă că osul rămâne fără aport sangvin. Fără sânge, osul nu poate supraviețui, ceea ce duce la resorbție osoasă.

După extracția dinților, osul din jurul rădăcinii intră rapid într-un proces de resorbție. Procesul de resorbție a osului maxilar are loc în cel mai rapid mod între 6 și 12 luni. Ulterior, resorbția osoasă continuă mult mai încet.

În acest proces, observarea la timp și începerea tratamentul permite eliminarea problemelor cauzate de resorbție. Nu trebuie uitat că în condițiile actuale, este posibil să se trateze astfel de probleme prin implantarea osului maxilar. Prin urmare, cea mai bună soluție este să mergi la dentist cât mai curând posibil.

Așadar, dacă te confrunți cu oricare dintre aceste simptome, ar trebui să consulți un stomatolog fără a mai pierde timpul. În acest fel, poți preveni resorbția osoasă într-un stadiu incipient.

Tratamentul pentru resorbție osoasă dentară

În funcție de cauza depistată, se folosesc diferite metode în tratamentul resorbției osoase a maxilarului.

În primul rând, cea mai bună soluție la problema resorbției osoase este prevenția. Ceea ce înseamnă că, după extracția dinților, trebuie să ții cont de protejarea țesutului osos de resorbție prin înlocuirea rapidă a dinților pierduți.

Cea mai bună metodă în acest caz este tratamentul cu implanturi dentare. Pentru ca procedura de implant dentar să se desfășoare corect, iar efectele să fie cele dorite, este nevoie de un volum suficient de țesut osos. Astfel, dacă resorbția osului s-a produs deja, se poate apela la augmentare osoasă efectuată prin următoarele metode:

Adiția osoasă cu granule osoase de origine animală sau sintetice: Se dorește creșterea în dimensiuni a grosimii sau înălțimii crestei osoase prin adăugarea de granule osoase ce sunt menținute în poziție cu ajutorul unor membrane de colagen sau de titan;
Ridicarea sinusurilor (intervenția de sinus lift): Se efectuează pentru a mări înălțimea osului din zona laterală a arcadei superioare pentru a permite ridicarea podelei sinusului maxilar și eliberarea spațiului necesar pentru a adăuga grefa osoasă;
Recoltare de bloc osos: Se folosește propriul material osos al pacientului, de obicei extras din maxilarul inferior (din zona molarilor de minte). Se face o incizie în gingie, iar o bucată de os este tăiată, transplantată și fixată într-un loc nou.

Tratamentul pentru resorbția osoasă dentară depinde în mare măsură de cauza deteriorării osoase, așa că primul pas este colaborarea cu medicul stomatolog pentru a determina sursa problemei.

După extracția dintelui, un stomatolog poate alege să plaseze imediat un implant dentar, ceea ce poate ajuta la prevenirea resorbției osoase. Implanturile stimulează osul pentru a restabili echilibrul producției și resorbției osoase naturale. Grefarea osoasă poate fi necesară înainte ca implanturile să poată fi plasate în locuri care au suferit deja pierderi osoase semnificative.

În concluzie, un medic parodontist sau ortodont te va putea îndruma cu privire la tratamentele pentru resorbția osoasă dentară cauzată de boala severă a gingiilor sau, respectiv, realinierea dinților. Indiferent de situația ta specifică, un medic stomatolog profesionist va găsi cea mai bună abordare pentru tratarea resorbției osoase dentare.

Deși terapia de resorbție osoasă este posibilă, cel mai bine este să nu te confrunți cu această situație. Din acest motiv, ar trebui să acorzi atenție curățării gurii și dinților și efectuării igienei în mod regulat.

În același timp, trebuie să verifici periodic sănătatea orală și dentară, printr-un control stomatologic regulat. În acest fel, poți preveni atât tulburările gingivale, cât și dentare, precum și problemele maxilarului, înainte ca acestea să aibă repercusiuni mai grave.